Ne puteti urmări și pe:
S-a întâmplat în  31 decembrie 1889

S-a întâmplat în  31 decembrie 1889: A murit Ion Creangă; membru post-mortem al Academiei Române (1948). Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humuleşti; d.Iaşi) a fost un scriitor român.Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

S-a întâmplat în  31 decembrie 1889
0 176
1 177
2 165
3 172
4 162
5 145
6 123
7 101
8 85
9 64
10 55
11 47

        Mama lui Ion Creangă, Smaranda a vrut pentru fiul ei să înveţe carte pentru a deveni preot. Drept urmare, după Humuleşti, Broşteni, Târgu Neamţ, Fălticeni, Creangă a ajuns, în toamna lui 1855, la Seminarul de la Socola din Iaşi, unde a absolvit cu note bune şi foarte bune trei ani plini. În vara lui 1858 încheierea „cursului de gios” a coincis cu decesul tatălui. Pentru a deveni faţă bisericească, s-a însurat, în 1859, cu Ileana Grigoriu. În decembrie 1859, Creangă a fost hirotonit „diacon definitiv” la biserica Prea Cuvioasa Paraschiva din Târgu Frumos.
        În primăvara anului 1860, a fost transferat, cu ajutorul socrului său, la biserica Patruzeci de Sfinţi (Mucenici) din Iaşi, tot în calitate de diacon. La sfârşitul anului 1860 s-a născut unicul copil al lui Creangă, Constantin. În 1864, a fost primul la examenul de absolvire a primului an urmat la Şcoala preparandală, unde era director Titu Maiorescu. Tot de la Titu Maiorescu trebuie să fi venit, direct sau indirect, îndemnul de a face manuale şcolare. Anul 1864 a fost pentru Creangă anul Titu Maiorescu; influenţa asupra viitorului povestitor s-a dovedit nu mai puţin binefăcătoare decât cea a lui Eminescu.Povestitorul a început cariera prin scrierea unor mici bucăţi de proză (stihurile sunt nesemnificative) pentru manuale, texte din rândul cărora doar câteva se ridică la nivelul operei. Creangă s-a înscris şi în anul al doilea, 1864-1865, al Şcolii preparandale.
         Susţinut în continuare de Titu Maiorescu – care era şi membru al Comitetului de inspecţie şcolară – a fost numit „institutor”, funcţionând pe post cu începere de la 15 septembrie 1864. După cum singur a mărturisit, între 1866 şi 1872, Creangă a făcut şi ceva „politicale”, alăturându-se Fracţiunii libere şi independente. Punctul culminant al implicării sale politice îl constituie participarea la manifestaţia de la Iaşi (3 aprilie 1866). În acelaşi an a fost confirmat diacon „definitiv” la mănăstirea Golia. În ianuarie 1867 a fost înfiinţată Societatea pentru învăţătura poporului român, cu Creangă printre membrii fondatori. În vară, abecedarul este terminat şi autorii încep demersurile pentru tipărirea lui.
        Anul 1867 este anul cataclismului conjugal. Din motive insuficient elucidate până azi, Ileana şi-a părăsit nu numai soţul, ci şi copilul (la 5 septembrie 1873 căsătoria fiind desfăcută în favoarea soţului). Anul 1868, când apare, în două ediţii, Metodă nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I primară, înregistrează începutul conflictului dintre diacon şi autorităţile ecleziastice, conflict care va duce, în 1872, la dubla lui excludere, din cler şi din învăţământ. A obţinut de la primărie, la 25 august 1872, un certificat de paupertate, cu ajutorul căruia a devenit „brevetar la Monopolul Tutunului” şi a deschis un debit de tutun. Sfârşitul anului 1872, anul 1873, începutul anului 1874 constituie o perioadă mai obscură a existenţei lui, înghesuită în bojdeucă şi în tutungerie.
       La 7 aprilie 1874, în fruntea ministerului ce cu aproape doi ani în urmă i-a „farmat cariera”, vine Titu Maiorescu – „cel mai bun voitor ce am avut în viaţa mea”, după cum va scrie, pe drept cuvânt, mai târziu Creangă. Printr-un decret semnat de Titu Maiorescu, Creangă a fost numit, de la 1 septembrie 1874, la şcoala solicitată din Păcurari. Anul 1875 a fost un an fast în biografia sa, anul unor succese de prestigiu în cariera didactică, al cunoştinţei şi împrietenirii cu Eminescu, al debutului literar. În toamnă, poetul l-a introdus la Junimea, unde a citit Soacra cu trei nurori, publicată în numărul din 1 octombrie 1875 al revistei „Convorbirilor literare”. Un nou mare scriitor se ivea astfel în istoria literaturii române. E incontestabil că Eminescu a favorizat din plin şi în mod decisiv „răsăritul falnic” al prietenului său, chiar dacă unele dintre textele publicate în serie restrânsă de „Convorbiri literare” fuseseră deja scrise la data împrietenirii celor doi.
         Anul 1877 l-a lovit pe Creangă cu boală şi război. În primăvară, a apărut prima dovadă limpede că suferea de epilepsie. Tema morţii (şi a după-morţii) este ilustrată pentru prima oară într-o scrisoare din 19 septembrie 1887 către Titu Maiorescu. A înregistrat ultimul succes literar major antum, citind la 4 mai 1888, la una dintre întrunirile Junimii din Iaşi, partea a patra a Amintirilor din copilărie, tipărită postum. Ultima zi de viaţă a fost sugestiv evocată de profesorul pensionar Ştefan Drăghici, într-o convorbire cu Creangă Săteanu, care a consemnat relatarea şi a publicat-o în 1941.
        Înhumarea a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea, de faţă fiind, printre puţini alţii, junimistul N. Gane şi Nicolae Iorga. Au rostit cuvântări institutorul Toma Săvescu şi Eduard Grubert. În 1890-1892 au apărut, la Iaşi, Scrierile lui Creangă, în două volume. În 1948, Academia Română l-a proclamat, post-mortem, „membru de onoare”. Scrierile lui Creangă au fost traduse în peste douăzeci de limbi.
Surse:
Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu”. Editura Eminescu, București, 1975.
Dan Grădinaru – Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)
Mircea A. Diaconu – Ion Creangă – Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002

https://radioromaniacultural.ro/portret-ion-creanga-scriitorul-fara-pereche-povestitorul-minunat-al-copilariei-noastre/

https://adevarul.ro/locale/suceava/moartea-marelui-scriitorion-creanga-se-prabusi-deodata-lovit-atac-epilepsie-apoplexie-laolalta-1_5b6d6376df52022f75369cf7/index.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în  31 decembrie 1889 appeared first on Jurnal Spiritual.

Ne puteti urmări și pe: