Ne puteti urmări și pe:
0 Copie 45

S-a întâmplat în 29 decembrie 1825: A murit pictorul francez Jacques- Louis David, şeful şcolii neoclasice din Franţa (n. 1748). Jacques-Louis David a fost un pictor cu o personalitate complexă, atât în plan artistic, cât şi politic, reflectând astfel dramaticele transformări şi turbulenţe istorice ale timpului său. Practic nici un artist al acelori vremuri nu se putea sustrage implicărilor politice şi nu putea afişa o neutralitate civică. Înainte de romanticul Eugene Delacroix („Libertatea conducând poporul” – 1830) sau de Picasso („Guernica” – 1937), dar în acelaşi epocă cu Goya („3 mai 1808: Executarea apărătorilor Madridului” – 1814), neoclasicul David a demonstrat imensul potenţial propagandistic al picturii, atât în slujba unor idei, cât şi în beneficiul unor personalităţi.

0 164
1 165
2 154
3 160
4 150
5 134
6 114
7 95
8 79
9 58
10 50
11 44
12 36

      Jacques-Louis David s-a născut la Paris, la 30 august 1748. A primit o educaţie de excepţie la Colegiul Quatre Nations. În perioada studiilor, s-a preocupat de desen, acordând acestei pasiuni o mare parte din timp.În 1764, după ce a făcut primele cursuri de desen la Académie de Saint-Luc, din Paris, Jacques-Louis David s-a opus celor din familie, care au dorit ca el să urmeze arhitectura. A plecat să studieze pictura cu François Boucher (n. 1703 – m. 1770), unul dintre cei mai importanţi pictor din aceea vreme, care era o rudă îndepărtată a sa. Boucher, un pictor rococo, nu şi-a asumat tutela lui, considerându-se prea bătrân şi a decis să-l trimită la prietenului său, Joseph-Marie Vien (n. 1716 – m. 1809), un pictor care a îmbrăţişat latura clasică a stilului rococo.
     În 1766, Jacques-Louis David a intrat în atelierul lui Joseph-Marie Vien, dar, influenţat de estetica lui Boucher, a început să studieze arta la Academiei regale de pictură şi sculptură din Franţa. Jean Bardin a fost unul dintre profesori academiei, de la care a învăţat principiile de compoziţie, de anatomie şi de perspectivă. Un rol deosebit în formarea sa l-a avut şi dramaturgul Michel-Jean Sedaine, secretarul acestei instituţii, care a devenit protectorul său.Cunoştinţele acumulate la Academia regală le permitea studenţilor să participe la concursul pentru a obţine prestigiosul  „Prix de Rome” (ce însemna burse de studiu pentru tinerii artişti la Académie des beaux-arts, din Italia). În 1774, după patru încercări, a câştigat  „Prix de Rome”, cu lucrarea  „Erasistrat descoperind boala lui Antiob”, premiu care i-a permis să fie acceptat, pentru următorii patru ani, la “Ecole des Eleves proteges” şi la Académie de France de la Roma.
         La Roma a descoperit antichitatea pe care, la Paris, o presimţea doar şi care l-a îndemnat să se opună libertinajului epocii. Urmând sfaturile lui Vien, maestrul său, a copiat capodoperele care l-au atras la fiecare pas al oraşului-muzeu: monumente, sculpturi izolate, vase, sarcofage, fresce, manuscrise.În 1779, Jacques-Louis David a vizitat Napoli şi ruinele de la Pompei. Această călătorie a avut un rol decisiv pentru dezvoltarea sa artistică. A devenit fără urmă de îndoială adeptul neoclasicismului.În 1780, a revenit la Paris şi a terminat tabloul „Belizarie” destinat Academiei regale singurul mod în care artişti puteau obţine dreptul de a expune la Salonul Academiei. La expoziţia Salonului din 1781, a prezentat tablourile „Funérailles de Patrocle” şi „Belizarie cerşind”, fiind primit cu aplauze. A deschis un atelier şi succesul de care s-a bucurat i-a atras clienţi şi ucenici. Atelierul lui a deveni un centru al avangardei în pictură. A devenit, în 1783, membru al Academiei regale. A pictat „Jalea Andromacăi în faţa rămăşiţelor lui Hector” (1783), „Jurământul Horaţilor” (1784), „Moartea lui Socrate” (1787), care confirmă trecerea sa către limbajul neoclasic, etalând virtuţile antice ale stoicismului şi patriotismului. Tabloul „Moartea lui Socrate” l-a expus la salon patru ani mai târziu, împreună cu „Lictorii aducându-i lui Brutus trupul fiului său”.Jacques-Louis David a avut un număr mare de elevi, influenţând, astfel, puternic arta franceză la începutul secolului al XIX-lea.
      În timpul Revoluţiei franceze, s-a angajat fără ezitare atât ca artist, cât şi ca om în activitatea politică: pe de o parte, reorganizând Academia şi, pe de altă parte, organizând evenimente propagandistice numeroase şi de mare amploare. În 1792, a fost numit deputat al Convenţiei Naţionale şi a aderat la tabăra lui Maximilien Robespierre, pe care l-a admirat şi care i-a fost prieten. Prins în malaxorul politicii confuze a anilor 1790, Jacques-Louis David a fost închis în timpul Directoratului şi eliberat la intervenţia soţiei sale.În 1793, s-a pronunţat pentru decapitarea regelui. În urma unor conflicte cu Academia, Jacques-Louis David s-a hotărât să dizolve această instituţie. Şi-a atins scopul în 1793, când Academia şi-a încetat activitatea. S-a ocupat de înfiinţarea acelei instituţii la care visase şi scriitorul Denis Diderot: Muzeul Naţional, reprezentând începutul Louvre-ului de astăzi. După căderea lui Robespierre, survenită pe 27 iulie 1794, aflându-se în pericol, a reuşit să evite ghilotina, deşi în două rânduri, în 1794, şi, în 1795, a fost întemniţat.
       Când, în 1799, a ajuns la putere Napoleon Bonaparte, artistul l-a privit ca pe un erou al vremurilor lui, pictându-l în numeroase tablouri cu aer de propagandă. Napoleon i-a încredinţat funcţia de artist oficial al regimului. În 1803, l-a decorat cu „Legiunea de Onoare”, în decembrie 1804, l-a numit primul pictor al curţii imperiale. Artistul şi-a început cariera de la curte cu imortalizarea festivităţii de încoronare realizând marea sa compoziţie „Încoronarea de Napoleon”. A supravieţuit căderii idolului său, după înfrângerea de la Waterloo din 1815, şi a plecat din ţară, exilându-se la Bruxelles, unde a continuat să lucreze.
       Admiraţia şi entuziasmul lui David pentru Napoleon au pornit după victoria acestuia la Lodi în 10 mai 1796, el pictând în 1800, la comanda regelui Spaniei, un portret al primului consul  Bonaparte, care va rămâne cunoscut drept „Bonaparte străbătând Alpii în trecătoarea Saint Bernard”, compoziţie romantic-eroică devenită foarte cunoscută  prin multiplicarea sa în numeroase gravuri. În decembrie 1803 Napoleon i-a acordat lui David titlul de Cavaler al Legiunii de onoare (ulterior el a devenit ofiţer şi apoi comandor), iar în 1804 împăratul i-a încredinţat Primului pictor al curţii imperiale comanda imortalizării încoronării sale; în acest scop pictorului i-a fost rezervată o lojă în Catedrala Notre Dame pentru a face schiţe. „Încoronarea lui Napoleon” a fost pictată timp de trei ani, împăratul intervenind adesea în modificarea compoziţiei; în 1810 acesta a fost declarat cel mai bun tablou naţional. Căderea lui Napoleon a atras şi exilul la Bruxelles al lui David, care purta nu doar eticheta de pictor de curte bonapartist, dar şi pe cea de regicid.
       Compoziţiile istorice ale lui David, chiar dacă ilustrau virtuţile civice ale Republicii romane („Jurământul Horaţilor”, „Sabinele”) sugerau valori morale şi personaje politice din contemporaneitate, trimiţând către susţinerea legitimităţii respectivilor sau inoculând o anumită percepţie eroică asupra unor revoluţionari-martiri („Asasinarea lui Marat”) . Talentul lui David de a compune ample scene de masă a fost folosit şi pentru organizarea festivităţilor publice revoluţionare care trebuiau nu numai să atragă un mare număr de oameni, dar şi să transmită anumite mesaje, să fixeze în conştiinţa publică unele noi simboluri revoluţionare. Astfel David a fost cel care a conceput ceremonia depunerii cenuşii lui Marat la Pantheon, a regizat serbările recuceririi Toulon-ului de la englezi şi mai ales a organizat ceremonia „Fiinţei supreme” pe 8 iunie 1794 pe Champ de Mars, ocazie pentru care a creat desenul carelor alegorice.
      Tot David a semnat caricaturi de propagandă pentru Comitetul Salvării Publice, a proiectat costume pentru reprezentanţii republicani ai poporului şi fiindu-i de asemenea atribuită grafica compoziţională a pavilionului marinei naţionale, cel care va deveni drapelul tricolor al Franţei cu albastrul la hampă, albul la mijloc şi roşul fluturând. Un rol deosebit pentru propaganda napoleoniană şi susţinerea cultului împăratului l-au avut cele trei compoziţii semnate de David avându-l în centru pe Napoleon, plasat în convingătoare şi impresionante ipostaze eroice sau sacre: traversând călare Alpii (amintind de anticul erou Hannibal), încoronarea sa mai presus de Biserică, (Papei revenindu-i doar rolul de binecuvântător pasiv), precum şi în ipostaza de comandant glorios în fruntea invincibilei sale armate (în tabloul „Distribuirea vulturilor imperiali” – 1809).
      În compoziţiile sale, unele personaje au fost introduse sau eliminate potrivit dorinţelor şi intereselor lui Napoleon, indiferent de realitatea momentului evocat. Deşi a fost răsplătit cu onoruri şi titluri de către Napoleon, David nu a mai avut aceeaşi influenţă şi implicare politică pe timpul Consulatului şi Imperiului francez, precum în timpul Revoluţiei. „Napoleon în cabinetul său de lucru” a fost o comandă privată adresată lui David a colecţionarului scoţian Alexandru, duce de Hamilton.
       Ultimii 10 ani i-a petrecut la Bruxelles. Într-o seară din februarie 1824, pe când ieşea de la teatru, a avut un accident, fiind lovit de o trăsură. Nu şi-a mai reveni niciodată pe deplin. Figură importantă a neoclasicismului, susţinător al Revoluţiei franceze, Jacques-Louis David a murit la 29 decembrie 1825.

Surse:

http://64.130.23.120/old-masters/jacques-louis-david.htm

https://www.nga.gov/collection/artist-info.1212.html

https://www.britannica.com/biography/Jacques-Louis-David-French-painter

https://www.britannica.com/biography/Jacques-Louis-David-French-painter

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/biografii-comentate-xiv-jacques-louis-david-pictorul-revolutionar-si-bonapartist-de-calin-hentea-10897413

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/12/29/documentar-190-de-ani-de-la-moartea-pictorului-francez-jacques-louis-david-09-24-09

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 29 decembrie 1825 appeared first on Jurnal Spiritual.

Ne puteti urmări și pe: