Ne puteti urmări și pe:
1 Copie 1

S-a întâmplat în 17 decembrie 1869, 17/29: A murit Gavriil Munteanu, pedagog (director al primului gimnaziu românesc din Braşov, autor de manuale), publicist şi traducător (a tradus din scriitorii latini clasici Tacit şi Horaţiu); membru fondator al Academiei Române din 1866 (n. 1812).

0 73
1 74

        E dat la învăţătură la Alba Iulia, unde face şcoala normală şi liceul, iar între 1831 şi 1834 urmează la Cluj cursuri de filosofie şi drept. Cum nici o perspectivă sigură nu i se deschide în Transilvania, pleacă la Bucureşti, unde capătă un post de prefect de studii la internatul înfiinţat de curând la Şcoala de la „Sf. Sava”. Din 1836 este profesor la Seminarul de pe lângă Episcopia Buzăului. Demisionează în 1844, plecând la Bucureşti.

        În 1845, se găsea, ca inspector şi profesor, la Seminarul din Râmnic, apoi la mănăstirea Bucovăţ. Fiind scos din slujbă ca urmare a participării la revoluţia de la 1848, se întoarce în Transilvania, în urma intrării armatei ungare, se vede nevoit să plece iarăşi, dar se înapoiază nu peste multă vreme, instalându-se la Braşov. Colaborează la publicaţiile de acolo, făcând parte din comitetul de redacţie al „Gazetei Transilvaniei”, unde semnează „cronica străină”. Prin articole şi documente, ca şi prin scrieri pledează cauza românilor ardeleni, apărând totodată mişcarea de la 1848.

      După înfiinţarea Gimnaziului Român Greco-Ortodox din Braşov, lucrează pe parcursul a două decenii, ca profesor, din 1853 devenind director al instituţiei. În 1866, este primit în Societatea Academică Română. În ultimii ani ai vieţii, Munteanu, fire depresivă, suspicioasă, se cufundă tot mai mult în melancolie, persecutat de obsesii mistice. A întocmit manuale şcolare, iar împreună cu George Bariţiu, un dicţionar german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină şi înlocuirea lor prin vocabule culese din cărţile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Scrieri morale în fond, subsumându-se concepţiei sale pedagogice, sunt Meditaţii religioase (I-II, 1839-1840) şi Urmare lui Iisus Hristos (1845), o traducere corectă din Thomas a Kempis, accesibilă, deşi într-o limbă latinizată.

         O altă tălmăcire este aceea a biografiei „fericitei Macrina”, după episcopul Grigorie al Nyssei. Din germană transpune, fără a o tipări, Încurcătura de August von Kotzebue, apoi, surprinzător în raport cu preocupările sale, Suferinţele junelui Werter de Goethe. Traduceri notabile, însoţite de prefeţe, comentarii şi note, sunt cele din Tacit, Suetoniu şi Horaţiu.

Opera

Dicţionar germano-român (1853-1854)

Geografia biblică sau Descrierea locurilor însemnate prin fapte biblice (1854)

Carte de lectură românească pentru clasele gimnaziale inferioare şi reale (1857)

Gramatica română pentru clasele gimnaziale (1860 – 1861)

Plurismul în literatura română (1862)

Gramatica latină (1863)

Surse:

Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999

https://www.saguna.ro/beta/gavriil-munteanu

http://www.historica-cluj.ro/anuare/AnuarHistorica2003/31.htm

https://www.saguna.ro/beta/personalitati

https://seminarulbotosani.ro/invatamantul-teologic-seminarial-biserica-ortodoxa-romana

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 17 decembrie 1869, 17/29 appeared first on Jurnal Spiritual.

Ne puteti urmări și pe: