Current track

Title

Artist


12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni

#Postat de on decembrie 12, 2019

12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni

În fiecare an, pe 12 decembrie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni. Este unul dintre cei mai cinstiți Sfinți ai Bisericii Ortodoxe pe care creștinii îl cheamă în grele împrejurări. 

 

În tinerețe, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi.

 

A fost căsătorit, dar soția i-a murit de timpuriu. Acest trist eveniment l-a făcut să îmbrace schima monahală, devenind ulterior păstor de suflete, ca episcop al Trimitundei. Numele său provine de la cuvântul „spiris”, care în limba greacă înseamnă „coşuleţ”, ca urmare a scufiei în forma unui coş împletit pe care o purta din smerenie.

 

În timpul persecuțiilor sub împăratul Maximian (295 d. Hr.), sfântul a fost arestat și exilat.

 

În anul 325, a participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulți cu simplitatea cu care a explicat credința ortodoxă. Cu fără prea multă carte, sfântul a reușit să convertească un mare filozof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toți cei prezenți la Sinodul de la Niceea. El a explicat unitatea și diversitatea Sfintei Treimi ținând în mână o cărămidă și spunând simplu că este formată din trei elemente esențiale, și anume foc, pământ și apă.

În timp ce vorbea, s-a aprins focul în partea de sus a cărămizii și a început să curgă apa din partea de jos. Tot acolo, la Niceea, l-a cunoscut pe Sf. Ierarh Nicolae; între cei doi ierarhi s-a format o prietenie trainică. Cea mai mare minune a fost învierea unei copile moarte care s-a ridicat din mormânt și a mărturisit în care loc a pus la păstrare banii pe care i-i încredințase o femeie și iarăși a adormit. Odată s-a dus la sfântul o femeie care avea un copilaș care îi murise și femeia îl ruga cu lacrimi multe să îl învieze, într-atât erau de obișnuiți oamenii, care îl cunoșteau, cu minunile pe care le făcea sfântul. Și el l-a înviat cu rugăciunea lui. Dar mama lui când l-a văzut viu, de multă bucurie ce avu muri și ea. Și Sfântul Spiridon a înviat-o și pe ea.

Aceste mari minuni s-au răspândit în toată lumea și Sfântul Spiridon, încă din timpul vieții, a fost cinstit ca sfânt și mare făcător de minuni. Și până astăzi trupul lui, care este comoara celor din Corfu, face multe minuni.

Cinstitul trup al Sfântului Spiridon a fost mutat pe la mai multe sfinte locașuri până în anul 1589, când au fost duse la Catedrala „Sfântul Spiridon” din Corfu, în care se păstrează până astăzi.

 

Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, acesta a fost denumit şi “Sfântul călător”.

 

Se spune că din când în când moaştele sale dispar din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite, având urme de pământ şi iarbă.

 

În lumea satului românesc, Sfântul Spiridon se bucură de înaltă cinstire. Prin tradiţie, Sfântul este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor, care-l cinstesc prin petreceri şi prin voie bună. Ţăranii spun că pe 12 decembrie creşte ziua “cât sare cocoşul peste gard”. De ziua Sfântul Spiridon, creștinii merg cu un colac la biserică. Preotul face agheasmă, despre care se crede că este bună împotriva bolilor grele.

 

Prin judeţul Neamţ se povesteşte că doi stoleri n-au ţinut socoteală de această sărbătoare şi au muncit în această zi. Seara, ca de obicei, după lucru, s-au dus la crâşmă. Aceasta fiind dintr-un alt sat, au purces călări: unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru. Lăsară caii afară, ce să vadă? Capul calului negru, la calul alb şi capul celui alb, la cel negru. Mult se minunară ei de această minune până ce, într-un târziu, îşi aduseră aminte că munciseră în ziua de Sf. Spiridon, făcătorul de minuni.” (Tudor Pamfile, “Sărbătorile la români”).

 

Surse: Wikipedia, Calendarul Ortodox, Creștin Ortodox, Dexologia

Articolul 12 decembrie, Sfântul Ierarh Spiridon, făcătorul de minuni apare prima dată în Jurnal de Neamt.