Ne puteti urmări și pe:
Mirela stătea cu năsucul ei turtit şi pistruiat lipit de geamul care făcuse ciudate flori de gheaţă. Nu mai ningea de pe la amiază dar se instala deja un pui de ger. Mirela era orfană de tată însă mai rar copil ca ea. Învăţa foarte bine, îşi ajuta mama la treburile gospodăreşti şi chiar avea timp să se joace cu Jack, câinele lor alsacian, făcut cadou de verişorul ei care plecase, acum un an spre alte zări.
Se auzi poarta şi scârţâitul sâcâitor al zăpezii, de sub paşii mamei care se întorcea de la muncă. Mama Mirelei, era bonă la o familie înstărită şi muncea zi de zi, aproape căci rar se întâmpla să aibă o duminică liberă. Copila fugi la sobă, puse două lemne pe foc şi un ibric pe plita încinsă. Mama avea nevoie de un ceai cald. Intrând în casă, Eleonora îşi îmbrăţişă copila sărutând-o pe obrajii pistruiaţi şi îmbujoraţi de căldură.
Mirela îi făcuse mamei un ceai de tei, îşi turnase şi ei o ceaşcă pregătită fiind să ia cina. Fetei îi era greu să deschidă subiectul aşa că se gândi că atunci când trăia tatăl ei, în dimineaţa de Sfântul Nicolae, găsea ghetuţele pline cu bomboane fondante şi creioane sau o carte de colorat. Acum nu-şi permiteau lucruri excentrice, care pentru alţi copii ar fi fost normale însă tot spera ca la noapte, Moş Nicolae o să treacă şi pe la ea. Da! La noapte, Moşul va trece pe la copii şi le va lăsa ori nuieluşe ori dulciuri. Mirela s-ar fi bucurat să primească şi o nuieluşă ornată cu aţă multicoloră, deşi fusese cuminte, doar aşa va afla că nu a fost uitată .
În întunericul de afară Jack lăsat slobod se arunca printre mormanele de zăpadă de parcă ar fi căutat ceva. Eleonora pregătise cina ajutată de micuţa Mi, aşa cum o striga cândva Tiberiu, pe fiica lor. Mâncară în linişte fiecare cu gândul departe. Mirela citea o poveste la lumina veiozei în timp ce mama ei, alegea un pumn de fasole pentru a le pune la înmuiat, pentru mâine când vor face iahnie, sau poate fasole bătută cu usturoi şi ceapă călită. Noaptea e lungă, iarna şi ca să nu mai consume curent electric, stinseră veioza, se lăsară în genunchi şi cu mâinile împreunate îşi făceau rugăciunile serii, în tăcere. Mi, îl rugă în gând pe Moş Nicolae să n-o uite dacă va trece pe la casa lor deşi se temea ca Jack, zvăpăiat cum îl ştia, ar fi sărit la oricine ar fi îndrăznit să intre pe poartă.
Se băgară sub aşternut şi adormiră repede.
Pe la o bucată de noapte, Mi auzi ca prin vis, lătratul, mârâitul câinelui însă speriată se bagă mai tare sub plapumă, adormind din nou.
Dimineaţa debută cu un vânt puternic şi aerul rece intra nestingherit pe sub uşă înviorându-le pe cele două suflete care căscau pe rând, nedorind a se da jos din patul călduros. Era duminică, una din rarele duminici când Eleonora avea să nu meargă la servici. Coborî totuşi, îşi făcu semnul crucii, trei închinăciuni şi luându-şi şalul ros de vreme ieşi în tinda rece pentru a pune un ţol vechi, sub uşa de la intrare. Peste câteva secunde îşi strigă cu voce scăzută, fiica: – Miiii? Vino repede! Mirela nu s-ar fi coborât din patul înalt şi călduros însă ştia că trebuia să aprindă candela. În cămăşuţa subţirică se duse în tindă şi rămase cu gura căscată. Se uita una la alta, nevenind a le crede ochilor. Ghetuţele maronii ale Mirelei şi cizmele Eleonorei erau pline cu banane, acadele şi câte două perechi de ciorapi groşi, de lână. Mirela îşi îmbrăţişă mama….spre a-i mulţumi însă Eleonora da să se tragă înapoi, dând din cap, a negare…– Nu eu, Mi! Nu am fost eu. Sfântul Nicolae, există…chiar există
Au luat bunătăţile şi au fugit în faţa icoanei Mântuitorului spre mulţumire.
Peste o săptămână, când ieşea din biserică, părintele Nicolae, cunoscut ca un preot şi un om minunat, o întrebă pe Mirela….- Sunt buni ciorăpeii de la Moş Nicolae? Mirela îşi îmbrăţişă duhovnicul răspunzându-i râzând….– Taree buni, ne vin la fix şi mie şi mamei. Mulţumiţi-i lui Moş Nicolae, în numele nostru, părinte!

Fiţi buni cu cei sărmani, prieteni! Dumnezeu vă va răsplăti însutit, când veţi avea mai mare nevoie!
                                     Iulian Iustin Melinte

 

The post Poveste de Iarnă. Cadoul de Moş Nicolae. O poveste pentru copiii cuminţi care cred în Moş Nicolae şi nu numai. Citiţi-o spre a vă aduce aminte de copilărie! appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: