S-a întâmplat în 5 decembrie 1484

S-a întâmplat în 5 decembrie 1484: Papa Inocenţiu al VIII-lea emite bula papală Summis desiderantes affectibus împotriva magiei si vrăjitoriei, care a dat semnalul declanşării vânătorii de vrăjitori/vrăjitoare. O vrăjitoare în credinţa populară era o femeie cu puteri magice, ce putea realiza vindecări miraculoase, sau poate aduce nenorociri, după perioada de creştinizare fiind considerată ca fiind în legătură de alianţă cu demonii lui Lucifer.În perioada Evului Mediu, sub pretextul învinuirii de vrăjitorie, la o simplă delaţiune, puteau fi condamnate persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. În această perioadă se diferenţiează două feluri de vrăjitori/vrăjitoare, distincţia făcându-se prin două cuvinte ale limbii latine:

-striga „vrăjitoarea cu mătură” – ea fiind în perioada dinaintea creştinismului făcătoarea de farmece, femeia-vraci

-malefica (feminin), mai rar maleficus (masculin) – însemnând „făcătoare” (f) – „făcător” (m) sau „dăunătoare” (f) – „dăunător” (m), acestea sunt efectiv vrăjitoarea şi maistrul vrăjitor, zis „succubus” şi „incubus”.

S-a întâmplat în 5 decembrie 1484
0 18
2 17
3 18
4 16
5 16
6 13
7 12
8 8

     Credinţa în existenţa vrăjitoarelor provine din timpurile religiilor politeiste, anterioare creştinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Nuielele rupte din gard, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare. Biserica consideră că actul magic este impur, pentru că practicantul crede într-o eficacitate a cuvântului şi a ritualului în sine. Represiunea vrăjitoriei a funcţionat prin valuri succesive iar vrăjitoarele au fost acuzate de satanism, dar şi de a fi adus ciuma. Perioada de apogeu a acestor procese odioase este atinsă între anii 1450 – 1750.Biserica catolică îşi justifica intervenţiile împotriva unor persoane socotite vrăjitoare, printr-un pasaj din Vechiul Testament (Cartea lui Moise) care spunea: „Nu lăsa să trăiască vrăjitoarea sau femeia ghicitoare”.Sfântul Scaun timp de şase secole a emis circa 100 Bule Papale care condamnau practicile eretice. Seria bulelor culminează, în 5 decembrie 1484, cu vestita „Summis desiderantes affectibus”, emisă de papa Inocenţiu al VIII-lea, care a dat semnalul declanşării vânătorii.Inchizitorii dominicani, Jacob Spenger şi Heinrich Kramer au publicat în 1486, cartea „Malleus maleficarum” (Lovituri împotriva vrăjitoarelor), care până anul 1520 s-a publicat de 13 ori. Acesta carte timp de trei secole, a rămas manualul urmăririi, torturării şi judecării vrăjitoarelor.În 1491 Facultatea de Teologie din Universitatea din Köln, a avertizat societatea credincioşilor că oricine îndrăzneşte să pună la îndoială existenţa vrăjitoarelor, implicit atrage ameninţarea inchiziţiei.Prin anii 1520 isteria vrăjitoarelor făcea ravagii în toată Europa. La mijlocul secolului, catolicii şi protestanţii arseseră sute de vrăjitoare.
Surse:

https://monoskop.org/images/6/60/Muchembled_Robert_editor_Magia_si_vrajitoria_in_Europa_1997.pdf

https://liber-cugetatori.ro/index.php/2017/05/03/vanatoarea-de-vrajitoare-2-evul-mediu-crestin/

http://www.dansandu.ro/pdf/carti/vrajitoria-si-practicile-magice.pdf

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/10-lucruri-de-stiut-despre-magie-si-vrajitorie

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 5 decembrie 1484 appeared first on Jurnal Spiritual.