Ne puteti urmări și pe:
Dragi prieteni, Jurnal de Rădăuţi este onorat să publice cuvintele pline de emoţie ale unei doamne învăţătoare, din izvorul nesecat cu oameni frumoşi care este comuna Bilca. Otilia Motrescu, învăţătoare, aduce omagiu, mulţumiri mamei, dascălului Livia Mucea plecată de ceva vreme să aprindă felinarele Cerului. Otilia Motrescu nu plânge, dumneaei doar se-nclină în faţa memoriei mamei,  cea care i-a pus tocul în mână şi lumina în suflet. Redăm textul scris de doamna învăţătoare Otilia Motrescu :
,,Mentorul care inspiră
Gânduri, întâmplări din trecut mă răscolesc… Mă cuprinde o emoție , un fel de fior, care mă inspiră și mă îndeamnă să aștern pe ,,hârtie” o poveste.O poveste adevărată, care să ajungă la inimile tuturor celor care au cunoscut-o pe mama mea, doamna educatoare Mucea Livia, ( azi ar fi împlinit 83 de ani), un om care a trecut modest în altă lume, acum multă vreme, dar care a lăsat în urmă o moștenire prețioasă, moștenire care a devenit izvor de lumină pentru mulți dintre locuitorii acestui sat, unde , vreme de 40 de ani a călăuzit cu răbdare, pricepere și pasiune, pașii a zeci de generații de învățăcei . Cine nu are un gând frumos despre ființa care în cei mai firavi ani din viață le-a insuflat cele mai importante deprinderi? Să te formezi ca om,să fii bun, să împarți, să nu discriminezi,să fii prietenos, corect, sincer, sunt cele mai importante valori…pentru că dincolo de știință, un dascăl este cel care șlefuiește cel mai prețios diamant, ființa umană. Educatorul te ajută să înflorești, dar și să-ți cunoști limitele, te ajuta să fii ceea ce ești astăzi și poți deveni mâine. Aplec cu recunoștință capul, pentru a aduce un omagiu omului care și-a pus amprenta asupra educației mele, mama mea, educatoarea mea, cea care cu bunătate, dragoste și răbdare, mi-a călăuzit pașii, a modelat caracterul meu și a fost inspirație pentru a alege și eu, același drum. Este o datorie morală, o datorie de suflet, să-i mulțumesc pentru omul care sunt astăzi ! Mi-aș dori, ca aceste cuvinte, să strabată vazduhul si să ajungă la ea, iar dincolo de nori, să poată zâmbi îngerilor și să spună cu mândrie :”Fata mea… e învățătoare! ” Da, am invatat , m-a învățat și am deprins lucruri prețioase! Mi-a spus că trebuie să fiu mereu pregătită pentru ceea ce-mi poate oferi viață.Sunt momente în care ai bucurii, ai reușite ,dar și momente în care ești pus la încercare, m -a învățat că ambele situații sunt la fel de importante.Succesul.. îți asigură fericire iar eșecul te determină să perseverezi. Nici una dintre aceste trăiri nu trebuie să-ți schimbe caracterul! M-a învățat de-asemenea să fiu un om puternic și curajos dar nici într-un caz obraznic, pedepsea orice lipsă de bun simț! M-a învățat să nu fiu arogantă, m-a învățat să fiu modestă, dar nu umilă.M-a învățat cât de mult înseamnă să-ți respecti cuvântul dat,să fii om de onoare, am învățat ce înseamnă disciplina și îndeplinirea obligațiilor,am învățat să apreciez valoarea lucrurilor.Sfaturi demne de urmat ! Am vorbit săptămâna aceasta , copiilor mei, despre apreciere, recunoștință și mulțumire. I-am învățat ,, jocul mulțumirii” , iar în colectivul nostru nu avem copii triști sau nemulțumiți! E minunat cand intru în clasă și mă întâmpină 19 chipuri zâmbitoare și nerăbdătoare de a afla cunoștințe noi ,e minunat când munca mea rodește atât de frumos, când micuții mei încearcă să-mi bucure ziua, făcându-mi diferite surprize, când mă înconjoară cu atâta dragoste! Și eu îi iubesc și sunt tare mândră de ei! E minunat când foști elevi vin în vizită cu flori, când te salută prietenește pe stradă, când ajung la casele lor și sunt oameni care și-au câștigat respectul în comunitate. Iar ieri a venit cea mai plăcută confirmare a recunoștinței și mulțimirii, când, o fetiță din clasa mea,clasa ,,Prichindeilor Isteți”, mi-a spus: ,,Doamna, eu o să vin la dumneavoastră în vizită, când o să fiți la pensiune”! Nedumerită, am întrebat-o despre ce ,, pensiune” e vorba..Mi-a răspuns sincer, la pensie, când veți fi bătrână, că doar o să îmbătrâniți și dumneavoastră! Am râs copios! Nu aștept ,,pensiunea” , dar îmi crește inima în astfel de momente pline de duioșie, pentru care nu pot decât sa fiu recunoscătoare mamei mele , datorită căreia am îmbrățișat o meserie deloc ușoară,dar atât de nobilă și care îmi aduce atâtea satisfacții!” – Otilia Motrescu, învăţător Bilca
                 Cu admiraţie, Iulian Iustin Melinte, Jurnal de Rădăuţi

The post Portret de dascăl – Livia Mucea, sau Bucuria de a pune lumină în minte şi suflet de copil. Mărturie peste timp a fiicei, devenit dascăl la rându-i, Otilia Motrescu – Învăţător, comuna Bilca appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: