Dragi prieteni, cu siguranţă pentru noi bucovinenii, numele de Mucea, Vasile Mucea înseamnă melos şi vibraţie. Regretatul rapsod bucovinean, Vasile Mucea a transmis din corzile viorii sale, toată lacrima şi mierea Bucovinei către generaţii întregi. Înainte de a pleca la Cer spre a le cânte îngerilor, marele, unicul Vasile Mucea a transmis fiului Florin şi nepotului Vasilică, filonul cântecului românesc.
Florin Mucea la acordeon sau alte clape, fiul dumnealui, Vasilică Mucea la vioară ( ca bunicul Vasile Mucea ), Aurel Sfirschi la trompetă şi Andreea Vicovan, solistă sau Taraful Mucea, le zicem ca să-i deosebim de alte grupuri. Ce fac aceşti oameni frumoşi? Duc tradiţia bucovineană, cântecul românesc peste tot în lume.
Pentru ei luna lui Brumar a început în forţă şi credeţi-mă, nu stau deloc aceşti oameni, locului. Acum îşi mai trag sufletul pe lângă casă, sau la treburile unde sunt angajaţi, că a început sfântul post al Crăciunului, dar tot mai bat darabana, cu degetele pe bundiţă.
Data de 2 noiembrie i-a găsit pe dragii noştri în capitala Marii Britanii, la Londra unde au fost invitaţi alături de doamna Maria Dragomiroiu la Seara Costumelor Populare, unde nimeni nu a avut ce căta fără să fie îmbrăcat în costumul popular al neamului nostru sfânt, românesc. S-a jucat, s-au admirat costumele nu numai de români dar şi de către britanici care se uitau miraţi, minunându-se frumuseţea şi complexitatea costumului popular românesc.
Pe 9 noiembrie, rapsozii noştri au fost invitaţi şi au cântat alături de invitatul special, doamna Angelica Flutur, la Balul românilor ediţia a II a, undeva în nordul Italiei. Nu mai puţin de 600 de persoane, de români plecaţi la muncă au bătut podeaua, încântaţi de muzica de acasă. Lacrimile de bucurie, de aducerea aminte de tot ce înseamnă Acasă, se prelingeau pe vârful opincilor jucăuşe.
Dragii mei, oamenii aceştia nu au avut hodină, nu au avut stare şi pe 10 noiembrie s-au suit în aer şi iar Via London. Aici au cântat la o nuntă de bucovineni. Mirele de loc din Badeuţ ( Bădeuţi ) şi mireasa, fiică a Gicovului di Sus ( Vicovu de Sus ). Dragi prieteni, toţi bucovinenii  din zona Rădăuţiului plecaţi la muncă în Londra, au fost la acea nuntă bucurându-se împreună de muzica noastră nepieritoare, bucuroşi de a laolaltă, la atâţia kilometri de casă. Bucovineni din Bădeuţi, Satu Mare, Ţibeni, Bilca, Gălăneşti, Vicov şi alte localităţi s-au bucurat şi au bătut podeaua în ritmul muzicii Tarafului Florin Mucea. S-a jucat pe ritmurile inconfundabilei ,,Bătrâneasca”, molcomei ,,Bălăceanca” şi apoi s-a iuţit ritmul mînînţăl şî apăsat pe ritmurile ,,Huţulcii” şi bineînţeles ,,Pădureţului”. Colaci imenşi aşezaţi pe ştergarele noastre frumos lucrate s-au oferit ca ofrandă pentru pământul roditor şi mâinile muncite ale ţăranului român. Una din naşa ce mari, o bilcancă neaoşă şi veselă,  a sosit la această bucurie a mirilor tocmai de la Lisabona, unde s-a stabilit şi unde munceşte de aproximativ 15 ani. Pe lângă cei din taraful lui Mucea, invitat special a fost Grigore Gherman, un bucovinean de dincolo de hat, care smulgea lacrimi şi ropote de aplauze, cu al său, Grigoraş din Bucovina. Nuntă mare, boierească cum se făcea odinioară în Bucovina istorică.

A doua zi, s-a învoit lumea de la servici ca să se împlinească tradiţia de Acasă, adică toţi să ia parte la Întorcătură ( a se întoarce la distracţie, a repeta distracţia ). Să nu vă imaginaţi că cei care organizează şi intermediază venirea artiştilor români din Ţară, sunt impresari sau ar avea noţiuni de impresariat…NU! Sunt oameni simpli, muncitori pe şantier, îngrijitoare pentru bătrâni sau muncitori în restaurante.
Îmi povestea domnul Florin Mucea : ,,Bucuria noastră este aceea că merem să cântăm fraţilor, surorilor noastre duşi de viaţă pe alte meleaguri. Tata m-o învăţat să cânt şî bogatului dar şî săracului pentru că muzica, uneşte şi înnobilează oaminii”…cuvinte ale unui bilcan, fercheş şi nobil cum tatăl său, unicul Vasile Mucea, a fost.
Acum e Postul Crăciunului, rapsozii noştri mai stau pe acasă să-şi iubească soţiile ori soţii, să pună în beci sau în pod roadele toamnei, să mai dea fân la căluţ, la vite şi să stea în cerdac numărând şi atingând stelele, cu mâna. Dar de la anul, o iau din loc căci asta li-i menirea, să cânte. Să cânte şi să facă ferice, sufletul românului. Vom mai vorbi de mândri noştri rapsozi, căci unii cu cântul, alţii cu slova.
Mândri noi, de voi dragilor!
                                                         Iulian Iustin Melinte

 

The post TARAFUL FLORIN MUCEA sau cum este să-ţi iei traista cu tradiţii bucovinene, spre a o deşărta, în suflet de român appeared first on JurnaldeRadauti.ro.