Ne puteti urmări și pe:
Filmul românesc ,,Noiembrie, ultimul bal,, era văzut de mulţi, după evenimentele din 1989, ca un avertisment al Istoriei. De fapt filmul, în regia lui Dan Piţa este ecranizarea romanului lui Mihail Sadoveanu, „Târg moldovenesc la 1890”, dar politologii au asociat proiecţia acestui film în noiembrie 1989 cu, căderea lui Nicolae Ceauşescu.
15 noiembrie 1987 – Zi de vot
Muncitorii de la „Steagul roşu” îşi continuă protestul început cu o zi înainte. În 14 noiembrie muncitorii  îşi primesc salariile  mult micşorate fără nici o explicaţie din partea conducerii. Cei care intră în schimbul trei refuză să înceapă lucrul. În dimineta de 15 noiembrie celor din schimbul trei alăturându-li-se şi cei veniţi în schimbul unu. Ei cer conducerii întreprinderii explicaţii în legătură cu salariile.
Orele 10 – muncitorii se adună în faţa Palatului Administrativ, unde se afla conducerea întreprinderii, strigând „Hoţii, hoţii!”
400 de oameni pornesc spre sediul Prefecturii oraşului. După ieşirea din incinta fabricii, muncitorilor li se alătură şi alţi braşoveni.
Traseul urmat este str. Poienelor, Calea Bucureşti, Bulevardul Lenin, oprindu-se în faţa Comitetului Judeţean de Partid. Numărul manifestanţilor ajunsese deja la câteva mii. Se scandează: „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină!”, „Vrem căldură!”, „Vrem banii înapoi!”. Cineva din mulţime dă tonul la „Deşteaptă-te române!”. Se strigă; „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”
Dialogul cu primarul nu dă nici un rezultat, iar oamenii revoltaţi pătrund în sediul clădirii Comitetului judeţean. Tabloul lui Ceauşescu aterizează în faţa scărilor clădirii şi, împreună cu steagul roşu al PCR, arde în câteva clipe.
Sosesc trupele din detaşamentul anti-terorist al trupelor speciale ale Securităţii. Soldaţii ocupă poziţiile de tragere. Mulţimea se retrage din faţa înaintării soldaţilor.
La întreprinderea „Steagul Roşu” se organizează între timp o adunare la care sunt convocaţi toţi muncitorii rămaşi. În stilul tipic al şedinţelor comuniste, participanţii la manifestaţie sunt catalogaţi „huligani” cu „intenţii criminale”. Se cere „pedeapsa maximă” pentru acest „grup criminal”, „inclusiv  pedeapsa capitală”.
Încep primele arestări.
16-25 noiembrie 1987 – Continuă arestările. Peste 193 de persoane vor fi cercetate în legătură cu manifestaţia din 15 noiembrie. Anchetele se desfăşoară la Braşov şi apoi la Bucureşti.
22 noiembrie 1987 – un grup de 3 studenţi de la Facultatea de Silvicultură din Braşov – Cătălin Bia, Lucian Silaghi, Horea Şerban – protestează contra arestării muncitorilor de la „Steagu Roşu.” Sunt imediat arestaţi şi anchetaţi. Sunt exmatriculaţi din facultate şi trimişi în oraşele natale unde sunt angajaţi ca muncitori necalificaţi. Vor fi reînmatriculaţi în septembrie 1989.
30 noiembrie 1987 – Se termină urmărirea penală a participanţilor la mişcarea din 15 noiembrie. 61 de persoane sunt trimise în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice”.
1 decembrie – Adunarea generală a oamenilor muncii condusă de Constantin Dăscălescu şi transmisă în direct la Bucureşti. Desfiinţarea centralei şi contopirea ei.
2 decembrie – Dosarul nr. 2926/1987 cuprinzând rechizitoriul Procurorului General, prin care 62 de participanţi la demonstraţie erau trimişi în judecată pentru „ultraj contra bunelor moravuri” şi „tulburarea ordinii publice”. Procesul a fost organizat de Maria Bobu, adjunct al ministrului Justiţiei, de Procurorul General şi preşedintele Tribunalului Suprem. Tudor Postelnicu a convocat completul de judecată la sediul Securităţii Braşov şi i-a indicat verdictul ce trebuia să fie pronunţat
3 decembrie 1987 – Sentinţa penală nr. 2823 – cei 61 de inculpaţi primesc condamnări între 6 luni şi 3 ani închisoare, pedepsele urmând a fi executate prin muncă corecţională. Pedepsele au însumat 91 de ani şi jumătate. Doi dintre inculpaţi au mai primit încă 1 an de închisoare pentru încercarea de fugă în Iugoslavia, 26 au fost condamnaţi la executarea prin muncă corecţională. Ceilalţi au fost condamnaţi la 2 ani cu suspendare, însă şi ei au fost transferaţi fiecare la alt loc de muncă în oraşe cât mai îndepărtate, la Topliţa, Paşcani, Huşi, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea, Buzău, Câmpu Lung, Craiova, Botoşani, Vaslui, Focşani, Moreni, Suceava, Bacău, Târgu Neamţ, Galaţi, Zalău, Brăila, rădăuţi, Medgidia, Tulcea, Dorohoi, Târgovişte. . Pedepsele voiau să arate umanismul, clemenţa şi bunăvoinţa dictatorului. Abia după 1989 cei condamnaţi s-au putut întoarce acasă.
Mişcarea de la Braşov a prefigurat începutul sfârşitului.
15 decembrie 1987 – un grup de studenţi de la Facultatea de Mecanică din Braşov decorează sălile clădirii Universităţii cu înscrisuri anticomuniste. Sunt exmatriculaţi.
10 ianuarie 1990 – Judecătorii de la Judecătoria şi Tribunalul Judeţean Braşov cer Ministrului Justiţie un recurs extraordinar
Instanţa a hotărât ca toţi inculpaţii să execute pedepsele prin obligarea la muncă corecţională, în alte unităţi socialiste, unde vor desfăşura activităţi productive.
 Au fost odată nişte Bărbaţi dârji….a fost odată o toamnă….1987
    Sursa : Memorial

The post 15 noiembrie 1987 – Revolta anticomunistă de la Braşov. Cine-şi mai aminteşte? appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: