Ne puteti urmări și pe:
Pădurile noastre, secularele noastre sanctuare, fost-au cândva refugiu pentru daci, pentru călugări, pentru fugari, năpăstuiţi, partizani. Astăzi sunt puse la pământ prin vânzătorii de Neam, de străinii care întâi ne vor lua lutul de sub picioare pregătindu-se să ne fure şi sufletul, primit de la Dumnezeu.
Pădurari ucişi, urşi ucişi, animale sălbatice masacrate, mizerie aruncată de semeni, societate care atârnă în ştreangul nepăsării, indolenţei, banului. Astăzi trăim în Ţara Fărădelegilor. Cine ne poate scoate de aici?
Nimeni, dar nimeni nu mai iubeşte sfinţenia pădurii. Ne trăntim pe grătare hălcile de carne stropite cu băutură, ne burduşim burţile aruncând apoi pet-urile, mizeria grijulii, într-o grămadă. De după un copac, ochii unei ciute ne privesc, umezi ca o fântână cu ciutură. Omul. El este Măria sa, Omul. Jalnic. Lăsăm mizeria acolo şi ne întoarcem acasă, fericiţi că am marcat Duminica cu nesimţirea şi sălbăticia noastră. În pădure rămâne tristeţea, pustiul şi ceva verde.
Sus, sus de tot prin Parlament interesele celor aşa-zişi români, aleşii noştri împart pădurile, apele, pământul aruncându-le pe taraba murdară a acestui timp, păgân. Din urmă, copiii învaţă cum să furi, cum să câştigi mai uşor banii, cum să ucizi natura care ne va deveni tuturor, coşciug.
Vom muri încetul cu încetul şi…nu vom şti. Iartă-ne pădure!

Iulian Iustin Melinte

 

 

The post Pădurea, codrul care nu mai sunt casă, românului. Santinelele de răşinoase şi foioase căzute pradă, timpului prezent appeared first on JurnaldeRadauti.ro.

Ne puteti urmări și pe: