Ne puteti urmări și pe:

Valerica Leonte: „Noi avem anumite principii. Cele mai importante pentru noi sunt etica și respectul.”

În după-amiaza zilei de 2 septembrie, ascultătorii Jurnal FM au putut auzi informații despre prima societate mixtă înființată în România, chiar de la actualul director executiv, Valerica Leonte.

Societatea a apărut pe harta municipiului Piatra-Neamț încă din 1973, sub denumirea Societatea Mixtă româno – italiană RIFIL S.R.L., fiind prima societate de producție cu capital străin, înființată în România după 1945.

Obiectul iniţial de activitate, consemnat în decret, era producerea şi comercializarea firelor acrilice vopsite şi nevopsite. Este o companie producătoare de fire tip lână și tip bumbac, acrilice și în amestec, recunoscută în țară și peste hotare prin contractele pe care le are cu diverși parteneri.

Doamna Leonte a povestit:„Eu am aflat prima dată despre Rifil când eram la școală, am învățat la geografie, pentru că este una din cele cinci societăți mixte înființate în România pe vremea comunismului. Rifil are numărul 1 la Ministerul de Finanțe, este înființată în 1973, din asociați italieni, Societatea Romalfa, care avea 48% și asociați români, era Combinatul de Fibre Chimice Săvinești, care avea 52%. În timp, societatea s-a dezvoltat, practic, până în 89, societatea a vândut doar la export, era obligată să vândă doar la export, salariile erau fixate în valută, în dolari. Dar se plăteau în lei, la cursul oficial și diferența era luată de stat, bineînțeles, și era un reper pentru industria românească. Rifil  s-a înființat, pentru că folosea materia primă produsă la Săvinești la Melana,  fibra produsă de Melana și a fost înființată pentru 16 ani, practic. Durata societății expirat în 1989. În mai a fost o adunare generală în care asociații italieni au cerut să continue activitatea societății, asociatul român, CFS-ul, practic,  cu, normal, indicații de sus, au spus că nu vor să continue activitatea, vor să desființeze firma și au numit o comisie de lichidare. Până s-a numit comisia, până au făcut activitatea, practic a început lichidarea societății în septembrie și din fericire, probabil, că pentru toată lumea, a venit Revoluția, s-a oprit procesul de lichidare și pe 15 ianuarie 1990, domnul Bodo, care este aici din 1975 și probabil că îl cunoaște toată lumea, măcar din județ, împreună cu asociatul italian, au mers la București și s-au întâlnit chiar cu domnul Iliescu și cu domnul Petre Roman, imediat după Revoluție și au semnat actele de prelungire, practic de înființare a societății, a fost ca o nouă înființare, în baza unui decret care s-a făcut chiar în 1990 pentru societăți mixte.”

Este remarcabil faptul că după 45 de ani de activitate există încă oameni care se angajează pentru prima dată și reușesc să ajugă la vârsta pensionării în același loc. Doamna director a explicat: „Noi suntem mândri că muncitorii noștri, când am început Rifil, au venit direct de pe băncile școlii, erau foarte mulți tineri, de 18 ani, 19 ani, chiar și mai tineri și au ieșit la pensie de la Rifil. Practic, întreaga lor viață de muncă, să zicem, în muncă și-au petrecut-o la Rifil și unii din ei au chiar copiii care în continuare lucrează la Rifil. Noi am avut, am lucrat după anumite principii, ca să spunem. Cele mai importante pentru noi au fost etica și respectul. Etica pentru tot ceea ce întreprindem, în toate planurile, inclusiv social și comunitar și respectul pentru oamenii cu care lucrăm, fie că sunt proprii salariați, colaboratori, furnizori, clienți, autorități. Nu știu, probabil acuma este mai greu, dar mult timp chiar până recent, cu toată legislația asta alambicată, oamenii erau mândri când spuneau că lucrează la Rifil, era o mândrie.”

Despre piața de desfacere a produselor realizate în fabrica de la Săvinești doamna Leonte a precizat: „N-a fost niciodată ușor, în schimb, trebuie să recunoaștem că în comunism a fost greu, dar exista o lege care era respectată și nu se modifica în fiecare lună, în fiecare săptămână, în fiecare an. Aveai siguranța că ceea ce faci se încadrează în anumite norme și nu vine cineva peste o lună sau altcineva, care să spună nu, pardon, nu mai facem așa, facem altfel și asta, asta a fost bine pentru noi. Și a fost bine și pentru că fiind doar exportator, eram, să spunem, oarecum, în zona de elită fabricilor din vremea comunismului. Ulterior, după revoluție, am început să vindem și în România, din păcate nu foarte mult, pentru că majoritatea, noi ne adresăm, produsele noastre sunt pentru industria de tricotaje, să spunem, în principal. Știți că în România este dezvoltată industria de tricotaje, mai ales acuma, sunt foarte mult mici producători, în schimb, nu au suficient, suficiente  disponibilități ca să poată să facă cantități mari și atunci, noi, în general, exportăm, cred că 90%, oricum, 85% din producția noastră merge la export, exportăm în 26 de țări, în principal în Europa, dar și în Asia și în America de Nord și în Australia chiar, și în România, colaborăm cu tricoteuri care, la rândul lor exportă, pentru că la noi, produsele, tricotajele care se fac în România, nu sunt foarte căutate. De ce? Pentru că, spre deosebire de alea care vin de la chinezi, sunt mai scumpe, chiar dacă sunt mai de calitate. Oamenii, pentru că nu au surse materiale, să spunem, preferă să cumpere mai ieftin, nu mai bun. Deși nu este un principiu care ține, dar așa se întâmplă, și atunci tricotorii sunt nevoiți să contracteze producția lor tot cu, tot la export, tot cu societăți comerciale din afară și, practic, producția noastră, în final, tot la export ajunge. Foarte puțină, să spunem că ajunge pe piețele din România.”

Numele fundamentale pentru dezvoltarea grupului în epoca modernă sunt Ion Strătilă (director general, în prezent președinte al Consiliului de Administrație) şi Luigi Bodo (director tehnic-comercial).

Ştafeta direcţiunii generale a fost preluată din 17 decembrie 2011 de Valerica Leonte.

 Jurnal de Neamț

Articolul Valerica Leonte: „Noi avem anumite principii. Cele mai importante pentru noi sunt etica și respectul.” apare prima dată în Jurnal de Neamt.

Ne puteti urmări și pe: