Ne puteti urmări și pe:

– laptele de la aceste animale, la mare căutare…în Occident

Ionuț Radu e un tânăr, de 35 de ani, de fel din Stănișești, dar pe care viața la purtat peste tot locul, în lume.

De câțiva ani, a ajuns să locuiască într-un sat din apropierea Bacăului.

A fost „adoptat” de o familie de băcăuani care aveau o proprietate la țară.

Ascultându-i povestea de viață, îți dai ușor seama că, în esență, este un băiat modest, care a învățat multe din experiențele proprii.

De pildă, când încă n-avea vârsta majoratului, a ales să plece vreo nouă ani în Italia, unde a muncit în construcții.

De altfel, acolo s-a și îmbolnăvit grav. A revenit acasă, unde a fost operat de urgență. Din păcate, după intervenția chirurgicală, ce-i drept, reușită, în urma tratamentului medicamentos, au apărut alte probleme, poate la fel de grave, de data asta la ficat. Cum nimeni nu reușea să-i găsească o rezolvare, Ionuț și-a aminit că, în Italia, cunoscuse un localnic ce creștea…măgari.

 

„Aveam acolo un coleg care deținea acasă și o mică fermă de măgărițe și îmi tot spunea despre ce calități excepționale are laptele acestor animale. Nu l-am băgat de seamă. Abia după ce m-am îmbolnăvit mi-am amintit de el și l-am sunat. I-am explicat în ce situație mă aflam și mi-a zis să mă apuc imediat de tratementul cu lapte de măgăriță”, își începe tânărul mica s-a poveste de viață.

Așa s-a decis să cumpere el măgărițe pentru a folosi laptele de la acestea.

Numai că nu găsea măgărițe cu pui care să dea binecuvântatul lapte.

După ce a căutat intens prin județele din Ardeal, într-un final, a reușit să achiziționeze câteva exemplare cu pui de la niște gospodari din zona Glăvăneștiului și, apoi, de pe la Ardeoani.

La scurt timp după ce a început cura cu laptele de măgăriță, deja Ionuț al nostru era alt om, plin de viață, cu energie care dădea pe-afară. Mulțumit pentru binecuvântarea pe care i-a trimis-o Dumnezeu, tânărul fermier a decis că va face și el bine la rândul lui semenilor aflați în nevoi. Așa a ajuns să numere în bătătură peste 40 de capete de animale, în mare parte femele.

Afacere, nu, binefacere, mai da

Nu a făcut o afacere din asta, deși cheltuie enorm cu îngrijirea patrupedelor. În schimb, ajută zeci de români care-i bat la poartă, zi și noapte, în căutarea leacului miraculos.
„Vin foarte mulți oameni la mine. Pe cei mai mulți i-am ajutat, mai ales când era vorba despre copii, dându-le gratis laptele. Nu mă lăsa inima să-i văd cât sufereau din cauza necazului ce i-a lovit. De exemplu, m-a sunat cineva într-o noapte și, cu o voce care, vă spun sincer, m-a speriat,a început să-mi spună, să strige, să implore. Omul ăla era disperat, cred că nu dormise de nu știu câte zile și nopți. Mi-a zis că avea vreo trei copii acasă, dintre care unul avea nu știu ce handicap, iar alți doi erau foarte bolnavi. Ma întrebat dacă pot să-l ajut, că el acum vine. Ce să vă zic, în câteva ore a ajuns la mine, acasă. Culmea e că avea permisul suspendat, dar așa a condus. Nu-i mai păsa de nimic, copiii lui să fie bine”, mai spune tânărul crescător.
Un alt caz este al unui copilaș care, de mic, era bolnav, fiind nevoit să meargă la școală cu tubul de oxigen. După trei săptămâni de cură, a renunțat la tub, iar după alte trei, a reușit să expectoreze „infecția”, iar, în prezent, s-a apucat și de…fotbal.

În Occident, la mare preț, la noi, doar o „curiozitate” a naturii

Ciudat e că, în vreme ce occidentalii au lansat pe piețe nu doar acest tip de lapte special, ci și un soi de ciocolată de lux, la noi, produsul abia îl poți găsi în supermarket, la prețuri…prohibite și ambalat în recipiente care nu atrag deloc privirea.

În prezent, acest tip de lapte nu prea are căutare, doar mămicile cu prunci mai bicisnici, care caută un tratament 100 la 100 naturist.

În rest, câte un bolnav fără leac, un sportiv sau vreo clientă excentrică, în căutarea unui…ten perfect. Din păcate, nici statul nu ajută în vreun fel crescătorul de măgari.

 

În comparație cu alte țări din UE, unde, dimpotrivă, se încurajează dezvoltarea unor astfel de ferme.

Chiar și așa, Ionuț nu se lasă și va continua să crească simpaticele animale pe care le îndrăgește ca pe niște copii.

Culmea e că le știe pe fiecare după nume: Gina, Nicoleta, Irina, Marcela, Roza, Veverița, Doina, Margareta, Găbița, Rândunica, Coca, Pușa ș.a.m.d.

„Jupâni” sunt doi masculi, dintre care doar unul e matur, Costică, iar cealălalt, Jan, e un merituos urmaș. „Vine lumea, din curiozitate, să vadă la fața locului animalele. Eu îmi doresc să pot vinde laptele, dar nu să mă ia în bătaie de joc cineva, cum mi s-a mai întâmplat. Aș fi de acord să dezvolt ferma, să investesc. Ideal, ar fi să-mi pot cumpăra o instalație de muls, să-mi fac ceva sigur sanitar veterinar, un fel de făbricuță. Sau, poate găsesc pe cineva care ar fi interesat să-mi ia tot laptele pentru a-l ambala și a-l revinde mai departe, afară. Nu știu. Poate”, încheie optimist Ionuț.

Un dar de la Dumnezeu, ignorat de oameni

Despe virtuțile laptelui de măgăriță (apropiat la gust și compoziție cu cel matern) nu are rost să insist, găsiți referințe exacte și mai de specialitate pe paginile avizate de pe internet.

Rețin doar faptul că acesta este recunoscut încă din antichitate pentru calităţile sale terapeutice, dar și că, pentru a nu-și pierde din virtuțile formidabile, nu trebuie fiert.

În rest, fiind foarte bogat în vitamine (A, B1, B2, B6, C, D, E) plus Omega 3 şi Omega 6, a dat rezultate de excepție în tratarea afecțiunilor în care „vinovat” este nivelul ridicat de colesterol, inclusiv la pancreas și ficat, dar și a astmului, eczemei sau psoriazisului, ori a bolilor gastrointestinale, la copiii foarte mici etc.

E folosit și în cazul bolilor canceroase (mai ales, la colon și tegument).

Nu conţine bacterii, deci nu trebuie pasteurizat, iar dacă, totuși, apucă și fermentează, poate fi folosit cu succes de cei care nu tolerează lactoza.

Florentin Radu

The post Ferma de măgărițe, de lângă Bacău appeared first on JurnaldeBacau.ro.

Ne puteti urmări și pe: