Current track

Title

Artist


Povestea de viață a cerșetorilor din Neamț, găsiți pe străzile din Spania

#Postat de on martie 13, 2019

Povestea de viață a cerșetorilor din Neamț, găsiți pe străzile din Spania

 

Aflată pentru câteva zile în Valencia, am fost interesată să aflu câteva dintre poveștile de viată a cerșetorilor români. Aceștia trăiesc în fiecare zi la fel, fără un acopriș deasupra capului, fără haine curate, fără mâncare, sau fără cineva apropiat. Unii dintre ei fie nu au familie, fie au lasat-o în țară și au venit aici, pentru a-i ajuta pe cei de acasă.

Cerșetoria este definită ca fiind o strângere de bunuri materiale sau hrană pentru oamenii nevoiași care le asigură acestora de la o zi la alta, existența. O persoană care practică cerșitul în mod regulat se numește cerșetor. Aceștia, se găsesc de cele mai multe ori în statele slab dezvoltate, recurgând la astfel de practici din mai multe motive precum:

  • Incapabilitatea de a munci cauzată de un handicap
  • Lipsa de a primi un venit sigur la bătrânețe
  • Șomajul
  • Lene

 

Cerșetoria a devenit o practică întânlită tot mai des în ultimii 30 de ani, atât în România cât și în întreaga Europă.  Statutul de cerșetor în cele mai multe dintre cazuri, este ales de bună voie, având la bază idei sau indoctrinări de natură religioasă din Europa apuseană sau din Orientul îndepărtat.

Articolul 326 din Codul penal al României prevede cerșetoria ca fiind fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material. Cerșetoria se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 ani.

 

Povestea lui Florin, bărbatul din Neamț care cerșeste în Spania

 

Pe o strdă din orașul Valnecia, din Spania, așezat pe scările unei catedrale, l-am întâlnit pe Florin. Avea hainele rupte, părul netuns și mâinile murdare în care ținea strâns, o fotografie de familie. M-am apropiat de el și astfel a început dialogul nostru. Florin, întâmplător sau nu, din județul Neamț, mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi cât de dor ii este de cei 9 copii, lăsați acasă, printre care unul grav bolnav. Cerșește de mai bine de 2 ani și, spune el, că nu-l primește nimeni la muncă.

Locuiește pe străzile orașului, nu are casă, nu are masă și nu are pe nimeni alături. Întrebat ce anume l-a determinat să aleagă această cale, ne-a mărturisit cu lacrimi în ochi, că sărăcia de acasă și traiul greu, l-au îndemnat să iasă la cerșit pe străzi. Are mulți copii pe care nu-i poate crește sau duce la școală pentru că nu are bani de haine sau rechizite.

I-am cerut permisiunea pentru a-l fotografia, dar, din păcate, Florin a refuzat acest lucru. I-am respectat decizia, indiferent care au fost motivele pentru care nu a acceptat. Am surprins însă o fotografie, de la depărtare, cu locul care a devenit ,,casă,, pentru Florin.

 

 

O altă zi, o altă stradă, o altă poveste.

 

Ana, o tânără în vârstă de 27 de ani, cerșește în fața unei cafenele din centrul Valenciei. A învățat cum să ceară ajuor în spaniolă, de la o altă femeie, care, spunea ea, a plecat la cerșit în alt oraș. Ana, a ajuns pe străzi la cerșit, după ce a ales să plece de acasă, din România, să muncească pentru părinții bătrâni și ceilalți 5 frați, rămași într-o casă sărăcăcioasă, fără curent și fără geamuri, spune aceasta.

Cerșeste de aproape un an de zile în Spania și crede că o să mai stea pentru că, altceva nu știe ce să facă. Întrebată dacă are ce să manance, Ana a oftat lung și ne-a spus că așteaptă mila trecătorilor. Sunt zile în care primește de mâncare, sunt zile în care nu mănâncă nimic pentru că nu se îndură să cheltuiască din mărunțișul primit de la oameni.

 

Nimic nu o împiedică pe Ana, să cerșească în continuare pe străzi

 

În unele zile, trec români pe acolo care ori o ajută ori se uită urât la ea și încep să o batjocorească. S-a obișnuit ca lumea să o trateze așa, spune Ana, dar asta nu o împiedică să rămână în stradă cu un pahar în mână în care strânge banii primiți din mila celor cu o soartă mai bună.

 

Florin și Ana, au nume fictive deoarece nu au dorit să le facem public numele. Le-am respectat această decizie.

 

Acestea sunt doar două povești de viață dintre multe altele ale românilor nevoți să plece la cerșit în afara tării. Alții aleg să cerșească din comoditate, din lene sau pentru că s-au obișniut să fie tratați cu milă și compasiune ce către cei din jur. Unii dintre ei însă, ajung pe străzi în momente de cumpănă sau disperare, fiind încercați de viață.

 

Cei care aleg această cale, pornesc cu gândul că nu va dura, ca e temporar și că, de undeva, vor primi ajutor. În timp, se obișnuiesc cu genul acesta de viață, și o aleg pentru tot restul zilelor.

 

 

Jurnal de Neamț


Reader's opinions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *